Am 18 ani si sunt o infractoare

Ok, am exagerat cu titlul putin. Dar citeste randurile de mai jos pentru a te lamuri despre ce-i vorba.

Am facut si eu 18 acu’ mai bine de jumate de an si am asa o dorinta arzatoare de independenta. Imi doresc asa mult sa plec la facultate si sa reusesc sa ma dezvolt frumos pe toate planurile. Personal, sa mai cunosc lucruri despre mine. Profesional, sa reusesc sa ajung unde imi propun. Bineinteles, cu multa munca si perseverenta.

Varsta de 18 ani reprezinta varsta ideala pentru orice adolescent. Si cand spun adolescent ma gandesc la cei cu varste undeva intre 15-20 de ani. Nu esti nici prea tanar si naiv, dar nici prea „batran” si prea stresat. 

Dar oare esti pregatit sa fii adult?

In urma unui eveniment foarte neplacut ce s-a intamplat zilele trecute in viata mea (vrei afla mai jos despre ce e vorba) am constatat un lucru: oricat as tanji dupa independenta si oricat mi-as induce iluzia aceasta, sunt un copil care e pregatit doar sa faca pe adultul. Si totusi, e atat de interesant cum viata ne ofera aceste iluzii, in unele cazuri chiar societatea. Ne pacalesc sa facem 18 ani, cand noi la 18 ani nu suntem pregatiti sa infruntam viata reala. Ne mint ca bacalaureatul e examenul maturitatii. Ei bine, nu stiu ce sa zic de altii, dar pe mine cu siguranta experietele acumulate pana acum m-au facut mai matura decat ma va face bac-ul vreodata. 

Cand ai 18 ani, intr-o clipa ti se poate schimba viata. Esti singura persoana care poate raspunde atat pentru faptele comise cat si pentru viitorul tau. Lipsa de responsabilitate, lipsa de atentie te pot costa viata. Si cel mai rau e cand te costa viata altei persoane (aviz soferilor).

Scriu acest post lung dintr-un motiv: am avut un eveniment neplacut in timp ce ma aflam la volan. Si nu vreti sa stiti cum e cand DOAR simti ca viata ti se darama (spun doar pentru ca nu e chiar asa). Cand simti ca tot binele si toata energia pozitiva din ultimu timp se transforma in cea mai mare tragedie a vietii tale. Si te gandesti daca karma doar isi face treaba sau pur si simplu e o lectie de viata. Acesta a fost momentul cand am realizat ca nu-i de gluma cu joaca de-a 18 ani. De fapt, am realizat ca nu-i deloc o joaca si ca treburile devin foarte serioase dupa implinirea acestei varste.

Niciodata nu esti pregatit sa ti se rapeasca fericirea

Niciodata nu esti pregatit pentru clipe care te distrug… Clipe care te mananca din interior. Si in aceste momente vrei doar sa fie cineva drag langa tine. Te simti parca fiind pe langa viata. Ori simti ca parca viata din tine te-a parasit. Si cum spuneam, vrei doar sa strangi pe cineva tare in brate care sa-ti spuna ca totul va fi bine. Vrei sa plangi si parca sa lasi acel sentiment in urma. Acel sentiment de vinovatie. Si vrei sa inveti ceva. Sa inveti ceva din tot ceea ce se presupune ca te-a distrus. Pentru ca lucrurile de genu, pana la urma, nu te distrug. Ele te fac mai puternic. Ele participa la formarea ta ca persoana, ca om adult.

Cred cu tarie ca momentele grele intampinate in viata ne fac sa realizam ca suntem mai puternici decat am putea vreodata sa ne imaginam. Si mai cred ca aceste momente ne invata lectii.

Eu una sunt atat de nervoasa pe mine. Sunt atat de… nu stiu. Nu-mi pot explica de unde atata lipsa de atentie si neglijenta. That’s not me! Si cred ca am tot dreptul sa fiu suparata pe mine. Doar pe mine! Dar voi trece peste. Vom trece peste…. Si imi pare atat de rau petru acel moment de neatentie.

Daaaar… DRAGA EU,

Iti promit ca totul va fi bine. Iti promit ca lucrurile se vor rezolva iar tu vei fi bine. Nu-ti pierde increderea in tine! Stii ca acest lucru l-ai castigat greu.. Nu e momentul sa renunti la tot. Daca viata te-a lovit dintr-o parte, nu-ti mai da tu o palma si din cealalta. Fii doar recunoscatoare. Nu, nu pentru situatie. Fii recunoscatoare ca viata nu te-a lovit mai rau. Insa, nu uita sa iti para rau. Nu uita sa iti ceri iertare! Si asa nervoasa cum sunt pe tine, draga eu, promit ca te voi ierta. Dar momentan… mi-e greu.

Ce am mai avut de invatat din aceasta experienta?

Ca familia va fi mereu langa tine. Parinti, verisori, matusi, iubit (pentru ca si el e familia, nu?!), nu te vor lasa niciodata la greu. Sa fii la 18 ani, fata in fata cu un accident de masina nu iti e usor. Si daca te intrebi, nu, nu eu sunt victima si nu, nu am patit nimic. Si de aceea, vreau sa le multumesc aici pentru ca sunt cei mai geniali! Desi de multe ori nu-mi stiu exprima dragostea fata de ei, pentru ca asa sunt eu, ma stiu exprima mai bine in scris (cu greselutele de oroare),  ei mereu au fost langa mine. Au fost mereu sprijinul moral de care am avut nevoie. Si acum, mai mult ca niciodata am avut nevoie de ei. Pentru ca da, la cei 18 ani ai mei nu sunt pregatita sa fiu adult.

Concluzia-Morala

Mi-au trebuit 18 ani si un pic sa realizez cu adevarat ca nu esti adult dupa 18 ani.  Efectiv nu esti pregatit sa infrunti lumea cu adevarat. Eu te rog pe tine, cel care citesti acest post, cel care conduci, te rog ai grija. Pentru ca viata e atat de imprevizibila: azi iti ofera motive de fericire, maine iti ofera tragedii imense. Nu uita ca parintii sunt cei care mereu vor fi langa tine. Nu uita ca tot raul e inspre bine, vorba aceea. Nu uita sa inveti ceva din momentele nefericite si sa profiti la maxim de cele minunate. Fii mereu sincer si nu te lasa calcat in picioare de situatiile neplacute ale vietii.

Iubeste viata! Si iubeste-o asa cum e ea, IMPERFECTA!

lovegianniversace

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s